Știați că un cod poștal este doar un simplu set de caractere? Acest articol explică în detaliu ce este, de ce este necesar și cum funcționează. După ce ai citit materialul de mai jos, te vei scufunda suficient de adânc în subiect pentru a înțelege problemele care te interesează. Probabil că ești familiarizat cu acest termen, doar că încă nu ai înțeles despre ce este vorba. Din engleză, codul poștal se traduce prin „cod poștal”.
Informații generale
Un cod poștal este cunoscut a fi o succesiune de numere și litere, uneori cu spații sau semne de punctuație, incluse într-o adresă poștală pentru a sorta corespondența. În februarie 2005, 117 din cele 190 de țări care alcătuiesc Uniunea Poștală Universală aveau sisteme de coduri poștale.
Deși codurile poștale sunt de obicei atribuite zonelor geografice, codurile speciale sunt uneori atribuite adreselor individuale sau instituțiilor care primesc un volum mare de corespondență, cum ar fi agențiile guvernamentale și marile companii comerciale. Un exemplu este sistemul francez CEDEX. Se poate observa că codul poștal nu este deloc un termen inteligent, ci o tehnologie obișnuită de înțeles.
Istorie
Dezvoltarea codurilor poștalereflectă complexitatea crescândă a livrării pe măsură ce populația crește. Codurile au început cu numerele oficiilor poștale din marile orașe. Londra a fost împărțită în 10 cartiere în 1857 și Liverpool în 1864. Până în Primul Război Mondial, astfel de zone existau în diferite orașe mari din Europa.
Până în 1930, ideea extinderii județelor în afara marilor orașe preluase chiar și orașele mici și zonele rurale. Au evoluat în coduri poștale, așa cum le numim astăzi. Este în general acceptat că codul poștal este moștenirea USRS, unde au fost prezentate în forma lor modernă în decembrie 1932.
Vizualizare
Următoarele caractere sunt folosite în codurile poștale:
- Numerele arabe de la 0 la 9.
- Litere ale alfabetului latin de bază.
- Spatii și cratime.
Codurile poștale din Țările de Jos nu au folosit inițial literele F, I, O, Q, U și Y din motive tehnice. Dar, deoarece aproape toate combinațiile existente sunt acum utilizate, aceste litere au fost permise pentru adrese noi din 2005. Combinațiile SS, SD și SA nu sunt folosite din motive istorice.
Canada nu include caracterele D, F, I, O, Q sau U, deoarece echipamentele OCR utilizate în sortarea automată le pot confunda cu ușurință cu alte litere și numere. Literele W și Z nu sunt folosite ca primă literă. Codurile poștale canadiene folosesc caractere alternative (cu un spațiu după al treilea caracter) în acest format: A9A 9A9.
În Irlanda, sistemul Eircode folosește doar următoarele litere:A, C, D, E, F, H, K, N, P, R, T, V, W, X, Y. Acesta servește două scopuri: pentru a evita confuzia OCR și pentru a evita dublarea accidentală.
